Episodul 4 — Românul față în față cu inteligența artificială. Un frigider inteligent intră în viața lui Costel fără să plătească întreținere. Cuprinsul seriei.
Din seria „Românul față în față cu inteligența artificială”
O casă inteligentă într-o țară cu avarii programate
Domnul Toma își petrecuse dimineața încercând să înțeleagă de ce factura la curent crescuse, deși stingea becurile cu disciplina dobândită în comunism. Pe atunci, lumina se întrerupea din ordin. Acum venea fără întrerupere, dar factura îți provoca aceeași dorință de a sta pe întuneric. Progresul era incontestabil: în loc să te oprească statul de la consum, te oprea portofelul.
Costel apăru triumfător. Își cumpărase un frigider inteligent, cu Wi-Fi, în douăsprezece rate. În România, viitorul se plătește lunar, iar dobânda este singurul lucru care nu se demodează.
— Tomo, frigiderul meu are internet!
— Și? Postează sarmalele?
— Îl comand din telefon!
— Dar el ce comandă?
— Nimic.
— Atunci e mai deștept decât tine. Măcar nu face cumpărături în rate!
Costel susținea că noul frigider îi va schimba viața. Toma îl întrebă dacă spală și vasele. Nu spăla. Dacă gătește. Nici atât. Dacă plătește curentul. Costel se supără. Era evident că Toma nu înțelegea tehnologia modernă. Toma, în schimb, înțelegea perfect extrasul de cont.
Gențiana explică diferența dintre „smart” și deștept
La ora șapte, cei doi intrară pe Zoom. Toma își pregătise caietul și farfuria cu biscuiți. Costel venise cu manualul frigiderului, hotărât să demonstreze că făcuse o investiție, nu o prostie cu garanție extinsă.
Gențiana apăru pe ecran și anunță tema: inteligența artificială din viața de zi cu zi.
— Prima regulă: nu orice aparat „smart” folosește inteligență artificială. Wi-Fi înseamnă conectare, nu inteligență.
— Auzi, Costele? interveni Toma. Ai cumpărat un frigider cu relații!
— Dar îl comand de la distanță!
— Și eu îi comand nevestei tale să-ți spună să duci gunoiul. Nu înseamnă că sunt robot!
Gențiana explică diferența printr-un exemplu. Un termostat obișnuit pornește căldura când temperatura scade. Un sistem mai avansat poate analiza obiceiurile locatarilor și adapta încălzirea.
— Unele sisteme AI învață tipare din date și le folosesc pentru predicții sau recomandări.
— Și administratorul nostru poate învăța din facturi? întrebă Toma.
— Teoretic, oamenii pot învăța, zâmbi Gențiana.
— Atunci îl suspectez că folosește un program fără funcția asta.
Telefonul care te recunoaște. Uneori.
Gențiana le ceru cursanților să scoată telefoanele. Unele foloseau deja AI pentru îmbunătățirea fotografiilor, dictare, traduceri sau recunoașterea obiectelor.
— AI poate identifica tipare în imagini, sunete și texte. De aceea, anumite aplicații recunosc obiecte sau transformă vorbirea în text.
— Asta cu dictarea e periculoasă! interveni Costel. Am spus „Cumpără pătrunjel” și telefonul a scris „Cumpără patrimoniu”.
— Și nevastă-ta?
— Mi-a zis să încep cu o vilă la munte.
— Vezi, Costele? Telefonul are ambiții. Numai salariul tău n-a fost informat!
Toma îi arătă domnișoarei AI, holograma albastră de pe telefon, o fotografie cu planta de pe pervaz. Asistenta îi sugeră o identificare, dar Gențiana interveni:
— AI poate recunoaște greșit ceea ce vede. Rezultatele importante trebuie verificate. Mai ales când vorbim despre plante toxice sau ciuperci.
— Am înțeles! spuse Toma. Florile le fotografiez, ciupercile le cumpăr.
— Eu le cunosc pe toate! se lăudă Costel.
— Tocmai de-aia, Costele, la tine ciupercile vin cu martori!
Algoritmul știe ce filme îți plac. Nu și de ce.
Gențiana trecu la recomandările de pe internet. Platformele video, magazinele online și rețelele sociale pot folosi AI pentru a anticipa ce ne-ar interesa.
— Unele sisteme de recomandare analizează activitatea utilizatorilor și le sugerează conținut asemănător. Nu înseamnă însă că le cunosc gândurile.
— Eu m-am uitat la un film de război și trei zile am primit numai tancuri, spuse Toma.
— Mie îmi apar grătare, fotbal și mașini! se lăudă Costel.
— Normal, Costele. Algoritmul te-a descifrat în cinci minute. Nevastă-ta a avut nevoie de treizeci de ani!
Gențiana le atrase atenția că personalizarea poate deveni o capcană. Dacă urmărim mereu același tip de conținut, platformele ne pot oferi tot mai mult din același lucru, limitând perspectivele diferite.
— Ce apare frecvent pe internet nu este neapărat adevărat. Unele recomandări urmăresc să ne țină atenția, nu să ne informeze corect.
Toma ridică mâna.
— Doamnă Gențiana, asta ar trebui scris pe ecran înaintea fiecărei emisiuni politice!
— În unele cazuri, ar trebui să rămână afișat și în timpul ei.
Costel râse primul. Se simțea în siguranță: încă nu fusese pomenit niciun partid.
Cine conduce casa: omul sau aplicația?
Gențiana le propuse un exercițiu. Fiecare trebuia să identifice trei funcții digitale utilizate zilnic și să verifice dacă foloseau într-adevăr inteligență artificială.
Toma notă dictarea mesajelor, îmbunătățirea fotografiilor și recomandările video. Costel trecu frigiderul, telecomanda și cafetiera. Susținea că aceasta din urmă avea sigur AI, fiindcă îi făcea cafeaua slabă exact când avea mai mare nevoie de una tare.
— Domnule Costel, un aparat care funcționează prost nu este neapărat inteligent.
— Știu, doamnă. Lucrez de treizeci de ani la stat.
Pe Zoom se lăsă o liniște admirativă. Costel reușise, din greșeală, cea mai bună poantă a serii. Toma își notă replica. Era păcat să se piardă o asemenea dovadă de luciditate.
Gențiana încheie cu o regulă practică:
— Înainte să folosiți un dispozitiv conectat, verificați ce date colectează, ce permisiuni cere și dacă aveți nevoie de funcțiile respective.
— Adică să citim și instrucțiunile? întrebă Costel.
— Ar ajuta.
— Atunci tehnologia asta o să aibă mari probleme în România, concluzionă Toma. Noi citim instrucțiunile după ce stricăm aparatul. Ca să știm pe cine dăm vina!
Frigiderul lui Costel și tragedia omului modern
După curs, Costel își strânse manualul și se pregăti de plecare.
— Auzi, dacă frigiderul tău e așa deștept, îți face lista de cumpărături?
— Sigur! Dacă introduc eu produsele.
— Și cine merge la magazin?
— Eu.
— Cine plătește?
— Eu.
— Cine cară sacoșele?
— Tot eu.
— Și frigiderul?
— Le ține reci!
Toma îl privi lung.
— Costele, ai luat un frigider obișnuit, dar cu studii superioare și rate la bancă!
Rămas singur, își verifică notițele. Înțelesese că inteligența artificială poate fi prezentă în multe aplicații de zi cu zi, dar nu orice aparat conectat la internet folosește AI. Mai înțelesese că tehnologia poate recomanda, recunoaște și anticipa, fără să fie infailibilă.
Domnișoara AI apăru pe telefon.
— Vă mai pot ajuta cu ceva, domnule Toma?
— Da, domnișoară. Poți să-l convingi pe administrator să-mi explice întreținerea?
— Vă pot ajuta să redactați o solicitare.
Toma își scoase ochelarii și privi spre tavan.
— Formidabil! Inteligența artificială a cucerit lumea, iar în România tot la cereri am ajuns!
În episodul următor: „De ce știe telefonul ce vreau înainte să știu eu?” Nea Toma și Costel descoperă cum învață algoritmii din date și de ce internetul ține minte lucruri pe care noi am prefera să le uite.
Rămâi pe AI Drept la Subiect. Aici explicăm tehnologia fără adeverință de inteligență, certificat de digitalizare sau aprobarea administratorului de bloc!
Continuă povestea
- Anterior: Are AI minte și sentimente?
- Următorul: De ce știe telefonul ce vreau?
- Toate episoadele
Mai citește
Surse externe și informații utile
- Comisia Europeană — Politica privind inteligența artificială
- Comisia Europeană — Alfabetizare în domeniul AI
Citește și: seria introductivă despre AI și cum verifici răspunsurile AI.
