Episodul 10 — Românul față în față cu AI — Nea Toma descoperă că modelele AI învață din foarte multe exemple, iar Costel propune și el o metodă de educare a vecinilor. Vezi ordinea de lectură.
Din seria „Românul față în față cu inteligența artificială”
Costel află că și calculatorul „învață”. Și se simte, brusc, mai puțin special.
Domnul Toma își bea cafeaua când Costel intră pe ușă cu aerul omului care venise să pună o întrebare decisivă pentru soarta omenirii sau, în cel mai rău caz, a sufrageriei. Avea telefonul în mână și o sprânceană ridicată filozofic.
— Tomo, am o nelămurire.
— Numai una? Înseamnă că progresezi.
— Cum adică „învață” inteligența artificială? Stă cu burta pe carte?
— La tine, dacă a stat vreodată ceva cu burta pe carte, sigur a fost motanul.
Costel nu se lăsă. Îl frământa ideea de câteva zile. Dacă AI învăța, cine-i dădea teme? Cine o asculta? Și, mai ales, dacă învăța atât de mult, primea și diplomă sau ajungea direct specialist, cum se întâmplă la noi după două videoclipuri pe internet și o părere fermă?
— Eu vreau să știu clar, spuse Costel. Cine îi predă?
— Diseară te lămurește Gențiana, zise Toma. Eu bănuiesc că n-are diriginte, dar sigur are mai multă disciplină decât tine.
Gențiana explică pe limba blocului: „antrenarea” nu e sală de fitness pentru calculatoare
La ora șapte, cei doi erau pe Zoom. Toma cu caietul, biscuiții și o mină serioasă de elev conștiincios. Costel cu semințele ascunse strategic, ca un contrabandist modest. Gențiana apăru pe ecran și anunță tema serii: cum învață inteligența artificială.
— Să începem simplu, spuse ea. Când spunem că un sistem AI „învață”, nu înseamnă că învață ca un om. Nu stă la școală, nu înțelege lecția ca noi și nu ridică mâna să ceară voie la toaletă.
— Păcat, murmură Toma. La unele cursuri ar fi fost mai civilizat decât elevii.
Gențiana le dădu primul exemplu bun. Dacă vrei să înveți un copil ce este o pisică, îi arăți multe pisici și îi spui: „asta e pisică”. După un timp, copilul începe să recunoască singur modelul. La fel, un sistem AI primește multe exemple și caută tipare în ele.
— AI învață din exemple și tipare, nu din înțelegere omenească.
— Adică vede multe pisici și spune „pisică”? întrebă Costel.
— Pe scurt, da.
— Păi și eu fac la fel!
— Nu, Costele, interveni Toma. Tu vezi trei pisici și întrebi al cui e cârnațul dispărut.
Datele: mâncarea de bază a inteligenței artificiale
Gențiana trecu mai departe.
— Ca să învețe, un sistem AI are nevoie de date. Multe date. Exemple, imagini, texte, sunete, conversații, în funcție de sarcină.
— Datele sunt materialul din care AI învață tipare. Fără date, sistemul rămâne prost informat.
Toma aprobă imediat.
— Ca la asociația de proprietari. Dacă n-au indexul la apă, inventează.
— Exact, zise Gențiana. Numai că la AI, dacă datele sunt proaste, rezultatul poate fi și el prost.
— Aha! Deci dacă-l hrănești cu prostii, scoate prostii.
— Da.
— Ca omul după trei ore de televizor, concluzionă Toma.
Costel înțelese imediat partea practică.
— Deci datele sunt ca ingredientele la ciorbă?
— Foarte bine, spuse Gențiana. Dacă ingredientele sunt bune, ai șanse la o ciorbă bună. Dacă pui lucruri stricate, nu te aștepta la minuni.
— Vezi, Costele? Dacă bagi numai reclame, conspirații și comentarii de pe Facebook, nu obții Einstein. Obții unchiul tău Gogu după două țuici.
Antrenarea modelului. Adică repetiție multă, nu revelație divină.
Apoi Gențiana explică ideea de antrenare.
— Antrenarea unui model AI înseamnă expunerea lui la foarte multe exemple, pentru ca sistemul să găsească tipare și să își îmbunătățească răspunsurile.
Costel se lumină.
— Adică îl pui să exerseze?
— Da. Gândiți-vă la cineva care învață să recunoască semnătura administratorului. După ce vede două sute de cereri scrise de el, începe să-i recunoască stilul: semnătură indescifrabilă, explicații puține și ton superior.
— Exact! izbucni Toma. După trei luni de bloc, recunoști și minciuna din mers!
Gențiana spuse apoi că sistemul nu primește neapărat explicații filosofice. De multe ori primește exemple și este ajustat să producă răspunsuri din ce în ce mai potrivite.
— AI nu „știe” ca un om. El ajustează modele matematice pe baza exemplelor primite.
— Doamnă, zise Toma, spuneți și pe românește, că altfel iar crede Costel că are nevoie de facultate.
— Pe românește: calculatorul vede multe exemple, greșește, este corectat și, cu timpul, ajunge să nimerească mai bine.
— Aha! Ca mine la table! zise Costel.
— Nu chiar, îl tăie Toma. Tu greșești, ești corectat și repeți greșeala cu și mai multă convingere.
Învățare cu profesor, fără profesor și cu premiu la final
Gențiana le spuse că există mai multe feluri în care sistemele pot fi antrenate, dar fără să-i bage în ceață.
— Uneori sistemul primește exemple cu răspunsul corect atașat. De pildă: aceasta e pisică, acesta e câine. Asta seamănă cu un profesor care îți spune lecția și te verifică.
— Când AI primește exemple etichetate, învață mai ghidat.
— Alteori primește multe informații și trebuie să găsească singur tipare. Asta seamănă cu Costel intrat într-o piață mare: nu știe totul, dar după o oră află unde-s roșiile bune și cine vinde brânza mai ieftin.
— Rar, dar află, confirmă Toma.
Gențiana adăugă și a treia idee simplificată: uneori sistemul primește un fel de „recompensă” când se apropie de ce trebuie.
— Unele sisteme învață și prin încercare, ajustare și recompensare a răspunsurilor mai bune.
— Ca la câine? întrebă Costel.
— Mai elegant spus, da.
— Perfect, zise Toma. Deci și aici merge cu „Bravo, băiatule, ai nimerit răspunsul!”. Diferența e că lui Costel nu-i ajungea nici asta în școală.
Continuarea acestui episod
După explicațiile despre antrenare și învățare, Costel încearcă să înțeleagă de ce AI mai greșește. Partea a II-a: De ce greșește AI dacă a învățat? Costel descoperă modelele de limbaj.
Citește în ordine
Surse externe și informații utile
- Comisia Europeană — Alfabetizare în domeniul AI
- Comisia Europeană — Politica privind inteligența artificială
Citește și: seria «Românul și AI» și verificarea răspunsurilor AI.
