Episodul 9 — Românul față în față cu inteligența artificială. De la abac până la ChatGPT, istoria progresului povestită cu umor. Cuprinsul seriei.
Inteligența artificială n-a apărut ieri. Dar Costel susține că românii ar fi putut-o inventa primii!
Costel intră în sufrageria lui Toma cu o cutie de lemn sub braț și expresia omului care tocmai descoperise un secret de stat. Scoase un abac prăfuit, îl așeză pe masă și anunță solemn:
— Uite, Tomo! Strămoșul calculatorului!
— De unde l-ai scos?
— Din debara. Îl ținea tata pentru socoteli.
— Și acum ce faci cu el?
— Îl vindem ca inteligență artificială vintage!
Toma cercetă bilele colorate. Aparatul n-avea ecran, baterie sau buton de pornire. În schimb, funcționa fără internet. După experiențele cu digitalizarea românească, era deja un avantaj competitiv.
La ora șapte, Gențiana apăru pe Zoom. Domnișoara AI era pregătită să răspundă, iar Costel își pregătise teoria.
— Doamnă Gențiana, eu susțin că românii puteau inventa inteligența artificială primii!
— Pe ce vă bazați?
— Pe faptul că ne-a dus mintea întotdeauna!
— Și ce v-a împiedicat?
— Lipsa fondurilor, birocrația și faptul că se lua curentul!
— Costele, îl întrerupse Toma, abacul n-avea nevoie de curent!
— Tocmai! Eram înaintea vremurilor!
De la abac la calculator: cum a început istoria inteligenței artificiale?
Gențiana ridică abacul spre cameră.
— Abacul este un instrument de calcul folosit din Antichitate. Nu are inteligență artificială. Îl ajută pe om să socotească, dar nu gândește și nu învață singur.
— Deci e ca administratorul nostru, constată Toma. Are instrumentele, dar tot noi trebuie să facem calculele corecte!
Gențiana le explică faptul că, de-a lungul secolelor, oamenii construiseră mașini capabile să efectueze operații matematice. În secolul al XIX-lea, Charles Babbage proiectase o mașină de calcul programabilă, iar Ada Lovelace descrisese modul în care aceasta ar putea executa instrucțiuni.
— O femeie a scris despre programe înainte să existe calculatoarele moderne? întrebă Toma.
— Da. Ada Lovelace este considerată una dintre pionierele programării.
— Și de atunci ne dau femeile instrucțiuni? se interesă Costel.
— Nu, Costele, și bărbații și femeile, îl liniști Toma. Doar că tu ai rămas la versiunea care nu le execută!
În secolul XX au apărut calculatoarele electronice. Cercetătorii începuseră să se întrebe dacă mașinile ar putea realiza activități asociate inteligenței umane.
Un calculator obișnuit execută operații potrivit unor instrucțiuni. Sistemele de inteligență artificială pot realiza sarcini precum recunoașterea imaginilor, analiza limbajului și generarea de răspunsuri, folosind metode dezvoltate prin cercetare și antrenare pe date.
— Deci abacul era bunicul, calculatorul era tata și domnișoara AI e nepoata?
— Este o comparație simpatică, dar istoria tehnologiei e mai complicată.
— În familia mea e la fel, spuse Costel. Nimeni nu știe precis de la cine a moștenit fiecare încăpățânarea!
Alan Turing și întrebarea care a pus lumea pe gânduri
În anul 1950, matematicianul britanic Alan Turing publica articolul „Computing Machinery and Intelligence”, în care examina posibilitatea ca mașinile să manifeste comportamente inteligente.
Propunea un joc de evaluare bazat pe conversație, cunoscut ulterior drept testul Turing.
— Adică dacă vorbești cu un calculator și nu-ți dai seama că nu-i om, calculatorul a trecut testul? întrebă Toma.
— Aceasta este ideea generală. Dar testul nu dovedește că mașina are conștiință sau gândește exact ca un om.
— Eu am vorbit ieri cu un operator de telefonie și mi-a repetat aceeași propoziție de șase ori, interveni Costel. Cred că era calculator!
— Și era robot?
— Nu știu. Dar dacă era om, sigur avea nevoie urgentă de o actualizare!
Toma își privi telefonul.
— Domnișoară AI, mata ai putea trece un asemenea test?
— Pot purta conversații naturale, dar asta nu înseamnă că sunt o persoană.
— Foarte bine! Că persoane care vorbesc mult și spun puțin avem destule!
Anul 1956: inteligența artificială primește certificat de naștere
În vara anului 1956, la Dartmouth College, în Statele Unite, cercetătorii s-au reunit pentru a studia posibilitatea construirii unor mașini capabile să simuleze aspecte ale inteligenței umane. John McCarthy a contribuit la introducerea denumirii artificial intelligence.
— Și ce-au făcut acolo? întrebă Toma.
— Au discutat despre mașini care ar putea învăța și rezolva probleme.
— Adică au făcut o ședință?
— O reuniune științifică.
— Și au ieșit cu un nume?
— Cu idei și direcții de cercetare.
— Exact ca la asociația noastră! Trei ședințe, două comisii și la sfârșit botezăm problema!
Cercetătorii erau optimiști. Numai că problemele se dovediră mai dificile decât anticipaseră. Au urmat perioade de entuziasm și perioade de dezamăgire, când interesul și finanțarea au scăzut.
Istoricii AI-ului le numesc „ierni ale inteligenței artificiale”.
— Aha! Deci și la americani au fost proiecte înghețate!
— Da, dar cercetarea a continuat.
— La noi, când îngheață un proiect, îl dezgheață următorul ministru. Dacă nu schimbă frigiderul!
Continuarea acestui episod
De la abac, Turing și anul 1956 ajungem la chatboți, algoritmi și modelele de conversație moderne. Partea a II-a: De la primul chatbot la ChatGPT: istoria algoritmilor explicată de Gențiana.
Citește în ordine
Surse externe și informații utile
Citește și: seria «Românul și AI» și verificarea răspunsurilor AI.
