Răspuns pe scurt: Locuința familiei beneficiază de protecție chiar dacă un singur soț este proprietar. Art. 322 Cod civil cere, în condițiile sale, consimțământul scris al celuilalt soț; notarea locuinței în cartea funciară poate fi decisivă pentru remediile împotriva terțului dobânditor.
Locuința familiei beneficiază de o protecție suplimentară
Situația devine și mai interesantă atunci când apartamentul este bunul propriu al unuia dintre soți.
Să presupunem că apartamentul a fost cumpărat înainte de căsătorie sau a fost primit prin moștenire.
În principiu, proprietarul poate dispune liber de bunul său propriu.
Există însă o excepție importantă:
locuința familiei.
Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsa unei locuințe comune, locuința soțului la care se află copiii.
Codul civil prevede că nici măcar soțul care este proprietar exclusiv nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei fără consimțământul scris al celuilalt soț. De asemenea, nu poate încheia singur acte prin care ar fi afectată folosința locuinței.
Așadar, pot exista două niveluri diferite de protecție:
- apartamentul este bun comun și trebuie acordul ambilor proprietari în devălmășie;
- apartamentul este bun propriu, dar reprezintă locuința familiei și este necesar consimțământul scris al celuilalt soț.
Aceasta este una dintre situațiile în care afirmația:
„Este apartamentul meu, fac ce vreau cu el”
poate fi juridic greșită.
De ce este importantă notarea locuinței familiei în cartea funciară
Oricare dintre soți poate solicita notarea în cartea funciară a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.
Notarea nu transformă soțul neproprietar în proprietar.
Ea are însă un rol important de publicitate și protecție față de terți.
Prin notare, persoanele interesate să cumpere imobilul pot vedea că acesta are destinația de locuință a familiei și că vânzarea poate necesita consimțământul celuilalt soț.
Pentru notare pot fi solicitate, în funcție de situație, documente precum:
- cererea de înscriere;
- declarația autentică referitoare la destinația imobilului;
- certificatul de căsătorie;
- actele de identitate;
- documente din care rezultă că soții sau unul dintre soți împreună cu copiii locuiesc în imobil.
În lipsa notării, protecția soțului care nu și-a dat acordul poate fi mai dificilă față de un cumpărător care nu cunoștea situația reală.
De aceea, simplul fapt că „toată lumea știa că acolo locuiește familia” nu este întotdeauna suficient. Publicitatea făcută prin cartea funciară poate deveni esențială.
Citește și
- Poate un soț să vândă singur apartamentul comun?
- Soțul a vândut apartamentul fără acord: poți cere anularea?
- Apartamentul nevândut la partaj după divorț: poate un fost soț să-l vândă singur?
Temeiuri și articole conexe
- Codul civil — art. 321–322, 339–347
- Ghidul despre partaj și credit ipotecar
- Ghidul principal despre vânzarea apartamentului fără acordul soțului
Material de informare juridică generală. Regimul matrimonial, actele de proprietate și situația cumpărătorului trebuie verificate în fiecare caz.
Resurse și pași următori: ghidurile PDF gratuite și cum decurge consultația juridică.
Lasă un răspuns