Partea a II-a. Nea Toma învață că primul răspuns al unui AI nu e o sentință și că datele personale nu se trimit la întâmplare. Citește prima parte a episodului.
Nu trebuie să-i vorbești ca unui director de minister.
Toma voia să știe dacă trebuie să folosească formule ceremonioase.
— Dacă îi spun simplu „Scrie-mi o solicitare”, nu se supără?
— Nu trebuie să vă temeți că îi răniți orgoliul. Puteți fi politicos, dar nu sunt necesare introduceri complicate.
— Deci fără „Cu deosebit respect”?
— Fără, dacă nu doriți.
— Costele, ai auzit? În sfârșit, cineva care nu cere să-i pupăm mâna înainte să ne ajute!
Nu ai nevoie de cuvinte tehnice sau formule sofisticate. Poți vorbi cu AI în româna obișnuită, folosind propoziții clare.
Gențiana compară: „Explică-mi inteligența artificială” cu „Explică-mi ce este AI ca unui începător, în cinci propoziții, folosind exemple din viața de zi cu zi”.
— Al doilea prompt ajută sistemul să adapteze explicația.
— Adică pot cere să vorbească pe înțelesul meu?
— Exact.
— Și există varianta asta și pentru ședințele de bloc? Administratorul ne explică de două ore de ce nu poate explica nimic!
Primul răspuns nu este sentință definitivă
O conversație cu AI nu trebuie să se termine după primul răspuns. Dacă textul este prea lung, poți cere să fie scurtat; dacă este complicat, poți cere cuvinte simple; dacă tonul este nepotrivit, îl poți schimba.
— Poți îmbunătăți rezultatul prin cereri succesive: „Mai scurt”, „Mai clar”, „Dă-mi un exemplu” sau „Schimbă tonul”.
— Deci nu trebuie să încep de la zero?
— Nu, dacă asistentul păstrează contextul conversației.
— Excelent! Eu, dacă mă cert cu Costel, trebuie să repet totul de trei ori.
— Fiindcă n-ai dreptate!
— Vezi? Nici nu i-am dat promptul și a generat deja o prostie!
Toma refăcu solicitarea către administrator. Prima variantă era prea lungă, a doua prea ceremonioasă, iar după două corectări obținu o cerere clară privind suma și documentele justificative.
— Acum da! Asta-i reclamație, nu cerere în căsătorie!
— Observați cât contează să corectați instrucțiunea?
— Da. Și nici n-am fost nevoit să schimb administratorul. Deocamdată!
Costel îi ceru AI-lui să-i scrie un mesaj pentru soție. După trei modificări, rezultatul suna rezonabil. Soția îi răspunse însă scurt și ferm: „Nici vorbă.”
— Tomo, n-a funcționat!
— Ba a funcționat perfect. Mesajul a ajuns, femeia l-a înțeles și ți-a răspuns clar. Problema ta nu-i tehnologică. E matrimonială!
Ce să nu ceri și ce să nu-i dai
Gențiana le reaminti că un prompt bine formulat nu garantează adevărul răspunsului, iar AI nu are nevoie de date personale inutile.
— Nu introduceți parole, coduri de autentificare sau informații personale care nu sunt necesare. Și verificați faptele importante din răspuns.
Toma nu voia să descopere că inteligența artificială îi redactase o cerere impecabilă, bazată pe o lege imaginară.
— Și dacă nu știe ce să răspundă?
— Îi puteți cere să vă spună ce informații lipsesc.
— Adică să pună ea întrebări?
— Da.
— Costele, ai auzit? Până și calculatorul are voie să ceară lămuriri. Numai tu răspunzi înainte să auzi întrebarea, pentru că le știi pe toate!
Tema pentru acasă: cere ce vrei, nu ce speri să ghicească robotul
La sfârșitul orei de curs online, Gențiana le dădu o temă: fiecare trebuia să formuleze o cerere utilă și să îmbunătățească răspunsul printr-o instrucțiune suplimentară.
Toma își notă regula serii: „Spun clar ce vreau, ofer contextul necesar, cer forma potrivită și corectez rezultatul dacă nu-mi convine.”
Mai jos adăugă formula: „Ajută-mă să [fac un lucru]. Situația este [explic pe scurt]. Vreau un răspuns [scurt, clar, politicos sau detaliat]. Dacă lipsesc informații, întreabă-mă.”
Costel se pregăti să plece.
— Tomo, deci trebuie să învăț să pun întrebări bune?
— Da.
— Și dacă nu știu ce să întreb?
— Îi spui că nu știi.
— Și nu râde de mine?
— Nu. Ăsta e avantajul față de mine!
După plecarea vecinului, Toma îi ceru domnișoarei AI o explicație despre cum să se înțeleagă mai bine cu administratorul, fără lingușeli și invenții. Asistenta îi propuse să ceară documente clare, să păstreze comunicarea în scris și să evite acuzațiile fără dovezi.
— Așa, domnișoară! În sfârșit, vorbim aceeași limbă!
Apoi întrebă:
— Dacă îți dau instrucțiuni clare și tot greșești, ce fac?
— Îmi puteți semnala greșeala și cere o corectare.
— Și dacă greșești iar?
— Puteți verifica informația prin alte surse.
Toma zâmbi.
— Perfect. Am înțeles diferența dintre inteligența artificială și birocrația românească: la AI poți cere un răspuns mai bun fără să completezi o cerere prin care soliciți aprobarea de a depune o nouă cerere!
Domnișoara AI îi răspunse politicos. Toma închise telefonul, mulțumit. Descoperise o tehnologie care nu cerea nici ștampilă, nici dosar cu șină și nici formula „Să trăiți!”. Pentru un român trecut prin comunism, tranziție și trei decenii de administrație publică, era aproape suspect de simplu.
În episodul următor: „De la abac la algoritm: cine a băgat mintea la priză?” Gențiana le explică lui Toma și Costel cum a apărut inteligența artificială, de la primele calculatoare până la ChatGPT. Costel este convins că românii ar fi inventat-o primii, dacă nu se întrerupea curentul.
Rămâi pe AI Drept la Subiect. Aici învățăm să cerem ajutorul inteligenței artificiale fără să-i spunem „Să trăiți!” și fără să-i trimitem o cerere în trei exemplare!
Citește episodul în ordine
- Partea I: Cum vorbești cu robotul fără să-i spui „Să trăiți!” Nea Toma descoperă arta promptului
- Cuprinsul complet al seriei
Mai departe în serie: De la abac la algoritm
Surse externe și informații utile
Citește și: seria «Românul și AI» și cum verifici răspunsurile AI.
Lasă un răspuns