Partea a II-a. Nea Toma și Costel descoperă bula informațională, datele personale și câteva reguli de igienă digitală. Citește prima parte a episodului.
Bula informațională. Când internetul îți dă dreptate până te prostește.
Gențiana schimbă prezentarea. Unele platforme le recomandă utilizatorilor conținut asemănător cu ceea ce urmăresc deja. Asta poate fi comod, dar uneori limitează varietatea informațiilor întâlnite.
— O bulă informațională apare când ajungem să vedem predominant opinii asemănătoare cu ale noastre. — Ca la ședințele de bloc! observă Toma. Administratorul discută doar cu cine-i dă dreptate. Restul sunt trecuți la „diverse”. — Și dacă îl contrazice cineva? — Îi explică regulamentul. Dacă insistă, regulamentul devine secret de serviciu.
Costel ridică mâna, hotărât să salveze democrația digitală.
— Dar dacă o știre are zece mii de distribuiri, nu înseamnă că e adevărată? — Popularitatea nu dovedește adevărul. Informațiile importante trebuie verificate din surse credibile. — Ai auzit, Costele? Zece mii de oameni pot distribui o prostie! — Nu cred! — Uite, acum suntem zece mii și unu!
Gențiana le explică și de ce unele postări scandaloase circulă mai repede decât informațiile serioase: platformele pot favoriza conținutul care atrage atenția și provoacă reacții. Toma înțelese imediat mecanismul. Adevărul avea nevoie de dovezi. Prostia se descurca admirabil cu un titlu scris cu majuscule și trei semne de exclamare.
Viața privată nu se pune la ofertă
Spre final, Gențiana le ceru cursanților să verifice ce aplicații aveau acces la microfon, cameră și locație. Nu trebuiau să trimită nimănui aceste informații, ci doar să înțeleagă ce permisiuni acordaseră.
— Nu orice aplicație are nevoie de acces la toate datele. Confidențialitatea se protejează prin setări și permisiuni acordate cu atenție. — Eu n-am nimic de ascuns! declară Costel. — Perfect, dă-mi parola telefonului! îi ceru Toma. — Ești nebun?! — Păi n-ai nimic de ascuns! — Una-i una, alta-i alta!
— Confidențialitatea este un drept, nu dovada că ascundeți ceva, interveni Gențiana.
Toma aprobă. Nici el nu avea nimic de ascuns, dar nu considera necesar ca administratorul blocului să-i citească mesajele. Îi ajungea că îi trimitea lunar întreținerea.
După încheierea cursului, Costel își privi telefonul cu o neîncredere nouă. Descoperise că nu era nevoie de o conspirație mondială pentru a primi reclame la cârnați. Era suficient să caute asemenea produse de dimineață până seara.
— Tomo, de mâine nu mai caut nimic pe internet! — Și aparatul? — Îl cumpăr din magazin! — Bravo! Dar nu-l căuta întâi pe Google Maps, că te prinde algoritmul de la colț!
Costel se opri în prag.
— Totuși, dacă algoritmul știe atâtea, de ce nu-mi spune numerele la loto? — Fiindcă, dacă le-ar ști, Costele, n-ar mai vinde reclame la cârnați. Ar fi în Maldive!
Domnișoara AI interveni politicoasă de pe telefon, explicând că rezultatele extragerilor anterioare nu pot prezice fiabil numerele următoare.
— Atunci la ce-mi folosește? bombăni Costel. — Să te ajute să gândești, mă! Nu să gândească în locul tău. Că, dacă ar face asta pentru tine, ar cere spor de condiții vătămătoare!
Tema pentru acasă: cinci minute de igienă digitală
Rămas singur, Toma deschise caietul la ultima pagină. Gențiana le dăduse o temă practică, fără formule matematice, fără programare și, mai ales, fără obligația de a cumpăra vreun aparat în rate.
Primul pas: verifică permisiunile aplicațiilor. În setările telefonului, vezi ce aplicații au acces la cameră, microfon și locație. Dezactivează permisiunile inutile.
Al doilea pas: controlează cookie-urile și reclamele. Nu apăsa automat „Acceptă tot”. Verifică opțiunile de confidențialitate și personalizare.
Al treilea pas: verifică înainte să distribui. O știre senzațională nu devine adevărată pentru că au distribuit-o zece mii de oameni. Caută sursa și compară informațiile.
Al patrulea pas: diversifică sursele. Nu te limita la ceea ce îți recomandă platformele. Caută și alte perspective.
Al cincilea pas: gândește înainte să oferi date personale. Nu orice aplicație trebuie să știe unde ești, ce faci sau cu cine vorbești.
Toma își notă concluzia serii: „Internetul nu trebuie să-mi citească gândurile ca să afle multe despre mine. E suficient să las urme digitale fără să fiu atent.”
Apoi o întrebă pe domnișoara AI:
— Dacă tehnologia poate învăța din greșeli, de ce administratorul nostru nu reușește?
— Nu am suficiente informații pentru a evalua această persoană.
— Lasă, domnișoară! Nici noi nu avem suficiente. De-aia facem reclamații!
În episodul următor: „Ce știe inteligența artificială despre mine?” Nea Toma descoperă ce sunt datele personale, ce înseamnă GDPR și de ce Costel nu trebuie să-și publice seria buletinului ca să participe la o tombolă cu tigăi.
Rămâi pe AI Drept la Subiect. Aici explicăm inteligența artificială pe românește, fără conspirații de sufragerie și fără să apăsăm „Accept” înainte să aflăm ce acceptăm!
Citește episodul în ordine
- Partea I: De ce știe telefonul ce vreau înainte să știu eu? Nea Toma, Costel și algoritmul băgăcios
- Cuprinsul complet al seriei
Mai departe în serie: Ce știe AI despre mine?
Surse externe și informații utile
Citește și: seria «Românul și AI» și cum verifici răspunsurile AI.
Lasă un răspuns