Partea a II-a. AI poate învăța tipare fără să înțeleagă ca un om. Costel descoperă memoria, erorile și limitele modelelor de limbaj. Citește prima parte a episodului.
Dar dacă a învățat, de ce mai greșește?
Aici Costel deveni vigilent.
— Bun. Dacă tot învață, de ce mai spune prostii?
— Pentru că învățarea nu înseamnă perfecțiune, răspunse Gențiana. Un model poate învăța tipare utile și totuși să greșească.
— Păi și atunci ce fel de elev e ăsta?
— Unul foarte rapid, foarte muncitor, dar care uneori completează spațiile goale cu ce crede el că se potrivește.
Toma izbucni:
— Ca vecinile de la scară! Aud două informații și completează restul din imaginație. Până seara, omul ori divorțează, ori emigrează, ori candidează la primărie!
Gențiana confirmă. Dacă datele sunt incomplete, proaste sau părtinitoare, modelul poate învăța și el prost. Dacă sarcina e ambiguă, poate nimeri răspunsul doar aproximativ.
— AI poate greși chiar și după mult antrenament.
— Deci tot trebuie verificat, zise Toma.
— Exact.
— Bun. Măcar n-am făcut cursurile degeaba.
Copiatul fără rușine și memoria fără înțelegere
Costel avea însă o obiecție morală.
— Păi atunci AI copiază?
— Într-un fel, învață din foarte multe exemple, dar nu copiază ca elevul care se uită în caietul colegului. Mai degrabă recunoaște tipare și generează răspunsuri noi.
— AI nu gândește ca omul; el combină și folosește ce a învățat din multe exemple.
Toma se amuză.
— Deci e ca elevul care n-a citit romanul, dar a văzut rezumatul, a auzit o discuție pe hol și scrie compunerea cu mare tupeu.
— Cam așa, zâmbi Gențiana, numai că uneori o scrie foarte bine.
— Și alteori?
— Alteori îl face pe Harap-Alb vecin cu Decebal și rezolvă totul în trei paragrafe.
— Exact ca internetul românesc, decretă Toma.
Gențiana îi făcu atenți la încă un lucru: sistemul poate părea foarte sigur pe el chiar când nu înțelege cu adevărat subiectul.
— Un răspuns fluent nu înseamnă neapărat un răspuns corect.
— Asta deja o știu de la televiziuni, zise Toma. Acolo curge fluența ca Dunărea, dar adevărul vine cu porția.
Ce învață, de fapt, un model de limbaj?
Apoi ajunseră la întrebarea centrală pentru seria lor.
— Când vorbim despre un model de limbaj, el învață din foarte multe texte relații între cuvinte, expresii și idei. Învață ce urmează adesea după ceva, ce formulări merg împreună și cum se construiește un răspuns care sună firesc.
— Un model de limbaj învață tipare din texte, ca să poată genera texte noi.
Costel clipi des.
— Adică știe cum vorbim?
— Știe multe feluri în care oamenii scriu și vorbesc.
— De asta poate să-mi scrie și reclamație, și rețetă, și glumă?
— Da.
— Extraordinar, murmură Toma. Noi ne-am chinuit ani să-l facem pe Costel să scrie o cerere coerentă. Mașina a rezolvat în două secunde. Progresul doare.
Tema pentru acasă: cum îți imaginezi învățarea AI
La final, Gențiana nu-i lăsă să plece fără o concluzie clară. Toma și-o notă cu grijă, ca un om care știa că memoria personală nu mai e ce-a fost, dar caietul încă rezistă.
Ca să înțelegi cum învață AI, imaginează-ți trei lucruri: multe exemple, multă repetiție și multe corecturi. Nu magie. Nu conștiință. Nu revelație.
Apoi le dădu patru idei de reținut:
AI învață din date.
AI caută tipare, nu înțelege ca un om.
AI poate greși chiar dacă a fost antrenat mult.
Calitatea datelor influențează calitatea răspunsului.
Costel dădu din cap, impresionat.
— Deci dacă vrei AI bun, îi dai exemple bune.
— Da.
— Și dacă îi dai prostii?
— Primești prostii mai elegante, răspunse Toma.
După curs, Costel se ridică greu, ca omul care simțea că a învățat ceva serios și nu știa încă dacă să se bucure sau să suspecteze o cursă. Se uită la telefon, apoi la Toma.
— Tomo, să știi că-mi place ideea. E ca la om. Dacă înveți toată viața din prostii, ajungi să vorbești cu încredere despre nimic.
— Bravo, Costele! Uite că azi ai avut și tu un moment de inteligență naturală.
— Scurt, dar intens, completă Toma singur.
Domnișoara AI apăru pe ecran și îi întrebă dacă mai au nevoie de ajutor.
— Nu acum, domnișoară, spuse Toma. Azi am înțeles cum înveți mata.
— Mă bucur, răspunse ea.
— Și am mai înțeles ceva: la om, școala se termină cu diplomă. La inteligența artificială, școala se termină când noi începem s-o folosim. Și de aici începe examenul nostru, nu al ei!
Toma închise laptopul, își strânse caietul și se uită la Costel, care încă părea pe gânduri.
— La ce te gândești?
— Mă întreb dacă și pe mine, dacă mă antrenau cu date mai bune, ieșeam mai deștept.
— Costele, la tine problema n-a fost lipsa datelor. A fost selecția lor!
Și, cum în bloc liniștea completă ține cât ține o reducere la ulei, Toma trase concluzia serii cu satisfacția omului care prinsese ideea din zbor:
— Pe românește, inteligența artificială învață cam așa: îi dai multe exemple, o corectezi și speri să iasă bine. Exact ca la oameni. Numai că la AI mai merge. La unii vecini, nu!
În continuare: Cum folosesc firmele din România inteligența artificială? Nea Toma și Costel descoperă ce poate face AI la serviciu și cine verifică rezultatele.
Rămâi pe AI Drept la Subiect. Aici explicăm inteligența artificială pe limba omului simplu, fără tablă, fără catalog și fără să-l lăsăm pe Costel să copieze de la calculator!
Citește episodul în ordine
- Partea I: Cum învață inteligența artificială? De la elevul silitor la calculatorul care copiază fără să roșească
- Cuprinsul complet al seriei
Surse externe și informații utile
Citește și: seria «Românul și AI» și AI în avocatură și la serviciu: cine răspunde când calculatorul greșește?.
Lasă un răspuns