Răspuns pe scurt: Indică precis ce fapt dovedește înregistrarea, propune proba la momentul procesual potrivit și păstrează fișierul original. Dacă este contestată, instanța poate evalua integritatea și proveniența materialului, inclusiv prin mijloace tehnice.
Cum propui și depui înregistrarea la dosar?
Nu este suficient să depui un stick și să spui că ai o filmare.
Instanța trebuie să înțeleagă ce fapt dorești să dovedești și de ce este important pentru soluționarea procesului.
Propune proba la momentul procesual potrivit
Ca regulă:
- reclamantul trebuie să indice probele prin cererea de chemare în judecată;
- pârâtul trebuie să le indice prin întâmpinare.
Legea permite și anumite excepții, de exemplu atunci când necesitatea probei apare ulterior sau partea nu putea să o prevadă.
Dacă deții înregistrarea încă de la început, este prudent să o indici din primul act procedural.
Dacă filmarea a apărut ulterior, explică:
- când a fost realizată;
- când ai aflat despre ea;
- de ce nu putea fi propusă mai devreme.
Arată concret ce dorești să dovedești
În cererea prin care propui proba este util să precizezi:
- data înregistrării;
- persoanele care apar sau ale căror voci se aud;
- împrejurarea în care a fost realizată;
- faptul concret care trebuie dovedit;
- legătura cu procesul;
- durata materialului;
- minutele și secundele relevante.
În loc să scrii:
„Depun o filmare din care rezultă comportamentul pârâtului”,
este mai clar să arăți:
„Solicit încuviințarea înregistrării din data de…, pentru a dovedi amenințările adresate reclamantei și refuzul exprimat de pârât de a respecta programul de legături personale.”
Păstrează fișierul original
Nu tăia și nu suprascrie fișierul original.
Nu adăuga direct peste el:
- texte;
- muzică;
- efecte;
- încetiniri;
- filtre;
- imagini;
- montaje.
Poți pregăti separat:
- o copie pentru dosar;
- o transcriere orientativă;
- un tabel cu minutele relevante;
- capturi ale unor cadre importante;
- o explicație succintă a contextului.
Transcrierea ajută instanța, dar nu trebuie să înlocuiască fișierul audio sau video.
Verifică modalitatea tehnică de depunere
Modalitatea de depunere poate depinde de regulile și echipamentele instanței.
Verifică la registratură:
- ce suport electronic este acceptat;
- în câte exemplare trebuie depus;
- dacă este necesară o copie pentru partea adversă;
- ce formate pot fi redate;
- dacă trebuie depusă și o cerere scrisă.
Nu te baza numai pe un link către Facebook, TikTok, WhatsApp sau un serviciu de stocare. Materialul poate fi șters, modificat sau restricționat.
Cum verifică instanța autenticitatea înregistrării?
O înregistrare nu dovedește automat că situația s-a petrecut exact așa cum susține persoana care o depune.
Instanța poate analiza:
- cine a realizat înregistrarea;
- cu ce dispozitiv;
- în ce împrejurări;
- dacă persoanele pot fi identificate;
- dacă fișierul este complet;
- dacă a fost modificat;
- dacă data este reală;
- dacă incidentul a fost provocat;
- dacă materialul redă întregul context;
- dacă se confirmă prin alte probe.
Articolul 264 din Codul de procedură civilă prevede că instanța examinează fiecare probă separat, dar și toate probele în ansamblul lor, apreciind liber valoarea acestora.
Înregistrarea poate fi comparată cu:
- declarațiile martorilor;
- mesajele dintre părți;
- înscrisurile;
- interogatoriul;
- constatările autorităților;
- fotografiile;
- actele medicale;
- concluziile unei expertize.
Ce se întâmplă dacă cealaltă parte contestă înregistrarea?
Partea adversă poate susține că:
- vocea nu îi aparține;
- imaginile nu o reprezintă;
- înregistrarea a fost montată;
- data nu este reală;
- discuția a fost scoasă din context;
- incidentul a fost provocat;
- fișierul nu este original;
- proba a fost obținută nelegal.
Cel care depune înregistrarea trebuie să poată explica originea și traseul fișierului.
Poate fi dispusă o expertiză tehnică
Atunci când sunt necesare cunoștințe de specialitate, instanța poate dispune o expertiză.
Aceasta poate urmări, în funcție de obiectivele stabilite:
- existența unor întreruperi;
- continuitatea înregistrării;
- urmele de editare;
- clarificarea sunetului sau imaginilor;
- verificarea anumitor informații tehnice;
- identificarea ori compararea unor voci, în limitele posibilităților tehnice.
Un fragment scurt poate pierde contextul
O secvență de câteva secunde poate reda cuvintele exacte ale unei persoane, dar poate ascunde ce s-a spus înainte sau după.
De aceea, păstrează fișierul integral și indică separat pasajele relevante.
Calitatea slabă poate reduce valoarea probei
O imagine neclară sau o voce greu de recunoscut nu face automat proba inadmisibilă.
Poate însă să îi reducă valoarea dacă nu se poate stabili cu suficientă siguranță:
- cine apare;
- ce se spune;
- unde;
- când;
- în ce împrejurări.
Citește și
- 7 greșeli la depunerea unei înregistrări audio-video ca probă
- Cum obții legal imaginile camerelor de supraveghere pentru un proces?
Legislație și ghiduri conexe
- Codul de procedură civilă, art. 341–343
- ÎCCJ, Decizia nr. 39/2024 (litigii de muncă)
- Ghidul principal: înregistrări audio-video ca probe în instanță
Articol de informare juridică generală. Admisibilitatea probei și obligațiile de confidențialitate trebuie analizate în funcție de faptele și actele din fiecare dosar.
Resurse și pași următori: materialele despre probe în instanță și ghidurile juridice gratuite.
Lasă un răspuns