Informații despre autorul acestui site: avocat Giulieta Marin, Baroul București · activitate profesională din 1993. Resurse juridice și ghiduri gratuite.

Răspuns pe scurt: Înregistrările pot fi propuse ca probe în procesul civil, dar nu sunt admise automat. Lipsa acordului persoanei înregistrate cere o analiză a contextului, legalității, necesității și proporționalității. Decizia ÎCCJ nr. 39/2024 privește direct litigii de muncă, nu toate procesele civile.

Înregistrările audio și video pot fi folosite ca probe într-un proces?

Da. Într-un proces civil pot fi propuse ca probe atât înregistrările audio, cât și cele video.

Articolul 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă menționează în mod expres, printre mijloacele materiale de probă, fotografiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului și alte mijloace tehnice asemănătoare.

Există însă o condiție esențială: acestea să nu fi fost obținute prin încălcarea legii sau a bunelor moravuri.

Prin urmare, o filmare realizată cu telefonul, o înregistrare a unei convorbiri sau imaginile surprinse de o cameră de supraveghere pot fi prezentate instanței.

Faptul că înregistrarea există nu înseamnă însă că va fi acceptată automat și nici că va dovedi singură toate susținerile persoanei care o depune.

Instanța va analiza dacă proba:

  • este permisă de lege;
  • are legătură cu situația judecată;
  • poate ajuta la soluționarea procesului;
  • a fost obținută în condiții legale;
  • este suficient de clară;
  • redă întregul context;
  • se confirmă prin celelalte probe.

De exemplu, într-un proces de dreptul familiei, o înregistrare ar putea fi propusă pentru a dovedi:

  • existența unor amenințări;
  • un comportament agresiv;
  • împiedicarea legăturilor personale dintre copil și celălalt părinte;
  • refuzul predării copilului;
  • distrugerea unor bunuri;
  • starea concretă a unei locuințe;
  • prezența unei persoane într-un anumit loc;
  • recunoașterea unui fapt important pentru proces.

Important nu este doar faptul că înregistrarea există. Trebuie să explici clar ce anume dovedește și ce legătură are acel fapt cu procesul.

Este necesar acordul persoanei înregistrate?

Lipsa acordului persoanei înregistrate nu conduce, în toate situațiile, la aceeași concluzie.

Nu se poate afirma nici că orice înregistrare realizată fără acord este interzisă, nici că orice asemenea înregistrare poate fi folosită fără probleme.

Codul civil protejează dreptul la viață privată, la propria imagine și la propria voce. Articolele 73-75 reglementează protecția acestor drepturi și situațiile în care exercitarea cu bună-credință a unui drept poate justifica o anumită atingere.

Aceasta înseamnă că trebuie găsit un echilibru între:

  • dreptul unei persoane de a-și dovedi susținerile în instanță;
  • dreptul celeilalte persoane la viață privată, imagine, voce și demnitate.

Ce a stabilit Înalta Curte prin Decizia nr. 39/2024

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat situația unei înregistrări audio a unei convorbiri telefonice, realizată fără acordul sau informarea interlocutorului.

Cauza privea o convorbire dintre un salariat și un alt salariat sau un reprezentant al angajatorului, înregistrarea fiind propusă ca probă într-un litigiu de muncă.

Prin Decizia nr. 39 din 16 septembrie 2024, Înalta Curte a stabilit că o asemenea înregistrare poate fi admisibilă chiar dacă interlocutorul nu a fost informat și nu și-a dat acordul, dar numai dacă:

  1. înregistrarea este indispensabilă pentru exercitarea dreptului la probă;
  2. folosirea ei este strict proporțională cu scopul urmărit;
  3. este asigurat un echilibru just între dreptul la probă și dreptul la viață privată.

Este vorba despre:

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 39 din 16 septembrie 2024, Dosarul nr. 989/1/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1047 din 18 octombrie 2024.

Precizare importantă

Decizia privește în mod direct:

  • o înregistrare audio;
  • o convorbire telefonică;
  • un litigiu de muncă;
  • raporturile dintre un salariat și angajator.

Ea nu stabilește că orice înregistrare video sau orice înregistrare realizată într-un proces de divorț, autoritate părintească ori partaj este admisibilă.

Poate fi însă folosită ca reper de interpretare pentru ideea că dreptul la probă trebuie pus în balanță cu dreptul la viață privată.

În fiecare situație trebuie analizate:

  • locul în care a fost făcută înregistrarea;
  • caracterul public sau privat al discuției;
  • dacă persoana care a înregistrat participa la conversație;
  • scopul urmărit;
  • gravitatea faptului care trebuia dovedit;
  • existența altor mijloace de probă;
  • conținutul strict necesar procesului;
  • informațiile private care nu au legătură cu litigiul.

Lipsa acordului nu înseamnă automat nici admiterea, nici respingerea probei.

Citește și

Legislație și ghiduri conexe

Articol de informare juridică generală. Admisibilitatea probei și obligațiile de confidențialitate trebuie analizate în funcție de faptele și actele din fiecare dosar.

Resurse și pași următori: articolele despre probe și ghidurile juridice gratuite.

Ai nevoie de o consultație juridică?

Dacă situația prezentată te privește, poți solicita o consultație pentru analiza documentelor și a opțiunilor juridice aplicabile.

Nu trimite date sensibile sau documente confidențiale în primul mesaj. Contactarea cabinetului nu încheie automat un contract de asistență juridică.

Posted in ,

Întrebări și confidențialitate. Poți trimite o întrebare folosind un pseudonim. Adresa de e-mail nu este afișată public și îmi permite să îți răspund în privat. Fără o adresă de contact nu pot trimite un răspuns individual. Nu include informații confidențiale sau date sensibile în întrebare.

Lasă un răspuns