Răspuns pe scurt: Postările pot oferi indicii despre folosirea efectivă a locuinței, dar nu stabilesc singure cine trebuie să primească apartamentul la partaj. Instanța analizează ansamblul probelor și criteriilor legale.
Exemplu practic: atribuirea unei locuințe adaptate la partaj
Doi foști soți solicită atribuirea aceluiași apartament în cadrul partajului.
Apartamentul nu poate fi împărțit în natură și a fost adaptat pentru nevoile unuia dintre foștii soți, care are o dizabilitate locomotorie. Acesta locuiește efectiv în imobil și arată că adaptările îi permit să se deplaseze și să își desfășoare activitățile zilnice în condiții de siguranță.
Celălalt fost soț, care nu are aceleași nevoi de accesibilitate, solicită și el atribuirea apartamentului și susține că locuiește la aceeași adresă.
În cursul procesului apar însă mai multe fotografii și înregistrări video publicate de acesta pe rețelele sociale.
Materialele:
- sunt realizate la aceeași altă adresă;
- provin din perioade diferite;
- indică șederi repetate;
- arată că persoana petrece acolo intervale semnificative;
- sunt întrerupte de reveniri sporadice în apartamentul comun.
Absența din apartament nu este continuă. Persoana revine periodic, dar postările par să indice un tipar repetat de ședere în alt loc.
Ce pot dovedi postările?
Fotografiile și înregistrările pot fi folosite pentru a susține că persoana:
- lipsește frecvent din apartamentul supus partajului;
- petrece perioade repetate la aceeași adresă;
- folosește apartamentul comun numai sporadic;
- are în fapt posibilitatea de a sta și într-un alt spațiu.
Postările nu trebuie însă prezentate ca și cum ar dovedi mai mult decât rezultă din ele.
O fotografie sau o filmare realizată într-un anumit loc poate dovedi prezența persoanei acolo la acel moment.
Nu dovedește automat că:
- și-a schimbat domiciliul;
- locuiește permanent acolo;
- este proprietarul imobilului;
- este chiriaș;
- are un drept juridic de folosință;
- a renunțat la apartamentul comun.
Pentru a susține existența unui comportament repetat, este important să poată fi identificate:
- contul;
- data postării;
- locul;
- împrejurările;
- frecvența;
- succesiunea cronologică;
- legătura cu celelalte probe.
Cum poate conta situația la atribuirea apartamentului?
Dacă bunul este indivizibil sau nu poate fi împărțit în mod convenabil, Codul civil permite atribuirea întregului bun unuia dintre coproprietari, cu obligarea acestuia la plata unei sulte.
Potrivit art. 988 din Codul de procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța ține seama, după caz, de:
- acordul părților;
- mărimea cotelor;
- natura bunurilor;
- domiciliul și ocupația părților;
- construcțiile sau îmbunătățirile realizate;
- alte împrejurări asemănătoare.
În exemplul nostru, instanța ar putea analiza împreună:
- folosirea efectivă a apartamentului;
- caracterul adaptat al locuinței;
- nevoile concrete ale persoanei cu dizabilitate;
- dificultatea găsirii unei alte locuințe adaptate;
- perioadele în care celălalt fost soț lipsește;
- frecvența revenirilor;
- existența unui alt spațiu folosit în mod real;
- contribuțiile părților;
- îmbunătățirile realizate;
- posibilitatea plății sultei.
Legea nr. 448/2006 consacră principii precum egalizarea șanselor, adaptarea societății la persoana cu dizabilitate, interesul persoanei și respectarea nevoilor sale specifice. Legea definește accesibilitatea ca ansamblul măsurilor și lucrărilor prin care mediul este adaptat nevoilor persoanei.
Existența dizabilității și faptul că locuința este adaptată nu creează însă, prin ele însele, un drept automat la atribuirea apartamentului.
În același timp, absențele celuilalt fost soț nu conduc automat la pierderea dreptului său de proprietate și nu modifică singure cota care i se cuvine.
Este necesară o absență continuă?
Nu este obligatoriu ca materialele să dovedească o absență neîntreruptă pentru a putea avea relevanță.
Mai multe postări realizate la aceeași adresă, în zile și perioade diferite, pot susține existența unui tipar repetat de ședere.
Ele pot contrazice afirmația categorică potrivit căreia persoana:
- ar folosi permanent apartamentul comun;
- nu ar avea nicio altă posibilitate locativă;
- nu ar petrece perioade semnificative în altă parte.
Instanța va face însă diferența între:
- o vizită;
- o ședere ocazională;
- șederi regulate;
- perioade îndelungate;
- existența unei locuințe alternative;
- existența unui drept juridic asupra acelei locuințe.
Ultimul aspect nu poate fi dovedit numai prin fotografii și filmări.
Care ar putea fi concluzia instanței?
Instanța ar putea considera că atribuirea apartamentului persoanei cu dizabilitate este mai potrivită dacă se dovedește că:
- locuiește efectiv în apartament;
- imobilul este adaptat nevoilor sale;
- mutarea într-un spațiu neadaptat i-ar crea dificultăți serioase;
- celălalt coproprietar folosește locuința sporadic;
- acesta petrece perioade semnificative într-un alt spațiu;
- persoana care solicită atribuirea poate achita sulta.
Soluția nu poate fi anticipată numai pe baza postărilor.
Rolul lor este să contribuie la stabilirea modului în care fiecare fost soț folosește în realitate locuința.
Citește și
- Filmările de pe Facebook, TikTok și WhatsApp pot fi probe în instanță?
- Înregistrările audio-video în divorț și custodie: ce probe sunt permise?
- Locuința adaptată pentru o persoană cu dizabilități la partaj
Legislație și ghiduri conexe
- Codul de procedură civilă, art. 341–343
- Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor
- Ghidul principal: înregistrări audio-video ca probe în instanță
Articol de informare juridică generală. Admisibilitatea probei și obligațiile de confidențialitate trebuie analizate în funcție de faptele și actele din fiecare dosar.
Resurse și pași următori: materialele despre probe în instanță și ghidurile PDF juridice.
Lasă un răspuns